De ce să strici o știre bună cu adevărul?
Un jurnalist tânăr ajunge față în față cu cea mai apropiată martoră a unor evenimente care încă divizează opinia publică. El încearcă să obțină interviul carierei sale, însă aceasta refuză inițial să vorbească. Spectacolul explorează felul în care viața personală, politica și istoria se suprapun, cum memoria individuală este rescrisă de mass-media și cum „adevărul” devine un teren fragil, mereu negociat.
Umbre tipărite - teatru de păpuși și acțiune civică despre amprentele totalitarismului propune o reflecție asupra discriminării și autoritarismului, prin implicarea activă a comunității în identificarea de soluții. În prima etapă, participanții iau parte la ateliere creative și dezbateri, abordând discriminarea de gen, etnică, rasială sau de vârstă și impactul acesteia în societate. Ei vor realiza un panou public interactiv, invitând cetățenii să lase mesaje despre cum pot contribui pozitiv în comunitate. Aceste idei se regăsesc într-un spectacol inovator ce îmbină comedia absurdă, teatrul dramatic și teatrul de păpuși, evoluând treptat spre teme grave și introspective.
Dincolo de maci este un poem vizual despre memorie, pierdere și iubirea care ne definește în afara curgerii firești a timpului.
Atelier Umbre Tipărite I
𝐕𝐨𝐜𝐢 𝐞𝐠𝐚𝐥𝐞 𝐬𝐚𝐮 𝐩𝐞𝐫𝐬𝐩𝐞𝐜𝐭𝐢𝐯𝐞 𝐟𝐞𝐦𝐢𝐧𝐢𝐬𝐭𝐞 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐩𝐫𝐞𝐳𝐞𝐧𝐭 𝐬̦𝐢 𝐯𝐢𝐢𝐭𝐨𝐫
Ce înseamnă să fii „o femeie adevărată”? Sau „un bărbat adevărat”?
În cadrul atelierului Umbre tipărite I, explorăm împreună felul în care am crescut cu anumite idei despre gen, identitate și egalitate – și cum putem imagina o lume mai corectă pentru toți.
Timp de două ore vom discuta, vom construi păpuși care ne reprezintă și vom transforma povești personale în mici performance-uri cu sens.
Atelierul combină reflecția civică și bricolajul creativ, într-o întâlnire despre feminism, ascultare și expresie.
Atelier Umbre Tipărite II
𝐄𝐭𝐢𝐜𝐡𝐞𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐯𝐚̂𝐫𝐬𝐭𝐞𝐢 𝐬𝐚𝐮 𝐝𝐞𝐜𝐨𝐧𝐬𝐭𝐫𝐮𝐢𝐧𝐝 𝐩𝐫𝐞𝐣𝐮𝐝𝐞𝐜𝐚̆𝐭̦𝐢𝐥𝐞 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐠𝐞𝐧𝐞𝐫𝐚𝐭̦𝐢𝐢.
Într-o lume în care valoarea noastră este adesea măsurată prin productivitate, vârsta devine o barieră invizibilă care ne separă.
Tinerii sunt etichetați ca fiind „nerăbdători” sau „neexperimentați”, iar despre vârstnici se spune că sunt „depășiți” sau „că nu mai țin pasul”.
În cadrul atelierului Umbre tipărite II, vă invităm să dărâmăm împreună aceste prejudecăți și să construim o punte între generații.
Timp de două ore vom discuta, vom explora povești personale și vom da viață propriilor creații în teatrul de umbre – un spațiu în care arta devine vocea noastră comună.
Atelier Umbre Tipărite II
Măștile rezistenței
un atelier despre libertate, memorie și curaj
Trăim vremuri în care umbrele trecutului par să se strecoare din nou peste prezent.
Dar cum le înțelegem cu adevărat? Cum le simțim?
Și cum ne putem exprima rezistența atunci când cuvintele nu mai ajung?
Vă invităm într-un spațiu sigur și creativ, unde adolescenții și persoanele vârstnice se întâlnesc pentru a descoperi împreună ce înseamnă libertatea, demnitatea și adevărul.
Vom asculta povești, vom crea punți între generații și vom da formă emoțiilor prin artă, construind împreună Măștile Rezistenței – simboluri ale curajului și memoriei.
Macul
Simbol al efemerului și al frumuseții trecătoare, macul evocă visul, fragilitatea vieții și speranța renașterii după suferință. Considerat odinioară „fumul pământului”, macul era asociat cu vindecarea și liniștea, fiind utilizat în medicina tradițională împotriva insomniei. În spectacol, el devine puntea dintre real și imaginar, dintre concret și abstract, dintre efemer și etern.
Ana Cucu Popescu - coordonatoarea de dramaturgie a spectacolului
Câteva cuvinte despre ideea proiectului De ce să strici o știre bună cu adevărul?
Cred că adevărul istoric, oricât ar vrea mulți să îl considere relativ, ar trebui sa ajungă la oameni. Într-o societate în care orice trebuie monetizat, riscul ca adevărul să devină un “after thought” este unul pe care nu avem voie să îl ignorăm.
Ana Cucu Popescu este dramaturg și teatrolog, absolventă a Facultății de Teatru și Televiziune din cadrul UBB Cluj-Napoca (secția Teatrologie și master Dramaturgie-Filmologie). A semnat peste 15 texte dramatice montate în teatre de stat și independente din țară, printre care Reactor de Creație și Experiment, Magic Puppet și ZBENG cultural.
În 2023 a publicat primul său volum de dramaturgie pentru copii – „4 piese cu susul în jos” – la Editura Signatura, în colaborare cu MiniREACTOR. Ana susține constant ateliere de scriere creativă, educație prin teatru și mediere culturală pentru toate vârstele.
Lumina
Simbol universal al cunoașterii și al adevărului, lumina este asociată cu opoziția dintre viață și moarte, bine și rău. Ea marchează calea ascensiunii spirituale, a mântuirii și a fericirii divine. În spectacol, lumina sugerează căutarea interioară, dezvăluirea și legătura profundă a individului cu sinele său.
Cătălin Mardale - Regizor
Câteva cuvinte despre ideea proiectului De ce să strici o știre bună cu adevărul?
«De ce să strici o știre bună cu adevărul?» e o întrebare despre cum se fabrică realitatea și despre cât din ea ne aparține.
Într-o societate tot mai polarizată, presa are puterea să scoată adevărul la lumină, însă îl poate și instrumentaliza. Totuși, indiferent de bule și de filtrul prin care alegem să-l privim, adevărul nu e relativ.
Cătălin Mardale este absolvent al Facultăţii de Teatru şi Film, specializarea regie de teatru, din cadrul Universitaţii Babeş-Bolyai, Cluj Napoca. În cadrul aceleiaşi facultăţi, a obţinut o diplomă de masterat în Arte performative şi Film. În prezent, Cătălin Mardale este doctorand la Facultatea de Teatru şi Film şi activează ca regizor.
Dintre spectacolele pe care le-a regizat, amintim: „Nocturn” de Andreea Tănase – spectacol într-un autobuz în mişcare – în cadrul Festivalului Lights On – The Night Art Festival, Timişoara; „98% (decizia corectă)” de Andreea Tănase, Teatrul Regina Maria, Oradea; „Prah” de Spiró György, Teatrul Municipal Baia Mare; „Heterocromia”, dramaturgia Lorena Copil, Coregrafia: Oana Mureşan, Fabrica de Pensule, Cluj-Napoca; „Povestea lui Bine-Rău”, dramaturgia: Lorena Copil, Minireactor, Cluj-Napoca; „Entuziaştii (creaţie colectivă)”, Teatrul Ginta Latina, Chişinău, Republica Moldova.
Copacul
Arborele întruchipează viața, regenerarea și ciclul cosmic al morții și renașterii. În diverse tradiții, el este legat de înțelepciune și cunoaștere: de la arborele bodhi al iluminării budiste până la mitologiile nordice. În scenă, copacul simbolizează forța, unicitatea și legătura dintre trecut, prezent și viitor, amintind de responsabilitatea noastră față de natură și comunitate.
Dragoș Lupău - Actor
Câteva cuvinte despre ideea proiectului De ce să strici o știre bună cu adevărul?
Cred că fiecare are adevărul său, uneori greu de exprimat sau de recunoscut/acceptat.Probabil că atunci când adevărul devine «coafat» există potențial pentru o poveste uimitoare.
Însă atunci când adevărul este exprimat clar și răspicat, se poate să fie ceva fragil și sincer.
Dragoș-Marius Lupău a absolvit Masteratul în Actorie la Facultatea de Teatru și Televiziune a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, în 2018. Înainte de aceasta, a finalizat studiile de licență în Artele Spectacolului – Actorie, sub îndrumarea profesorilor Petru-Silviu Văcărescu și Laura Avarvari, la Facultatea de Muzică și Teatru din cadrul Universității de Vest din Timișoara, în 2016. Din 2018, Dragoș este actor colaborator la Teatrul Magic Puppet, unde contribuie activ la realizarea spectacolelor de animație, atât pentru copii, cât și pentru adulți.
Ochii închiși
Aceștia indică introspecția, meditația și liniștea interioară. Pot sugera odihna, somnul, dar și trecerea într-o altă stare, inclusiv moartea. În plan spiritual, ochii închiși funcționează ca protecție și retragere din fața lumii exterioare, reprezentând totodată o cale către adevărul interior.
ANDREEA BOLOVAN - ACTRIȚĂ
Câteva cuvinte despre ideea proiectului De ce să strici o știre bună cu adevărul?
Adevărul cel mai intim al fiecăruia este de cele mai multe ori o poveste nespusă și foarte bine ascunsă. Atunci când o astfel de poveste iese la lumină, are puterea să schimbe și poveștile celor din jur.
Este necesar un cocktail foarte special de curaj, vulnerabilitate și un strop de nebunie pentru ca o astfel de poveste să prindă aripi.
Fiecare suntem, la final, o poveste.
Paul Sebastian Popa este absolvent al Facultății de Teatru și Film UBB Cluj-Napoca, specializarea „Artele spectacolului – Actorie” și al masteratului de „Actorie-Regie” din cadrul aceleiași facultăți. De la absolvire și până în prezent, Paul a colaborat cu mai multe teatre independente și de stat, întâlnindu-se la „lucru” atât cu teatrul dramatic, cât și cu cel experimental-performativ sau cu cel de păpuși, care i-a deschis apetitul pentru lucrul cu cei mici, fiind colaborator al companiei de teatru AnimaArt și acting coach în cadrul cursurilor de teatru DuAct.
Ochii deschiși
Privirea activă și expresivă simbolizează percepția, cunoașterea și comunicarea cu lumea. În tradiția populară, ochii sunt legați de iubire, dor, suferință și revelație. Ei devin fereastra sufletului, un organ ce primește și transmite în același timp, având puterea de a subjuga, vindeca sau răni. În spectacol, ochii deschiși reprezintă atât trezirea, puntea dintre minte și realitate, cât și dimensiunea vulnerabilă și miraculoasă a iubirii.
ALINA NEAGOE - ACTRIȚĂ
Despre Dincolo de Maci Alina Neagoe spune:
Mă provoacă să mă gândesc la noțiunea de iubire într-un mod mai precis. Poezia asociată cu iubirea devine aici certitudine. Tehnicile vizuale și de mânuire necesită o concentrare totală – un ‘aici și acum’ mai intens decât orice alt spectacol în care am jucat. Pe plan emoțional, mă face să îmi pun întrebări profunde despre oamenii și momentele esențiale care îmi vor rămâne în amintire.”
Alina Neagoe este actor păpușar și regizor de teatru de animație, cu studii finalizate în Păpuși-Marionete și un master în Teatru de animație la UNATC „I.L. Caragiale” București. Și-a completat formarea profesională în Berlin, în cadrul unui curs susținut de Merlin Puppet Theatre. Cu o experiență bogată în proiecte naționale și internaționale, Alina a regizat spectacole precum „Cui îi e frică de gâște?”, „Aport!” și „Povestea unui bob de mazăre”.
Combinația de tehnici tradiționale de păpușerie, videomapping, efecte sonore și compoziție scenografică creează o experiență multisenzorială, construită ca o meditație scenică.
ANDREEA AJTAI - ACTOR
Despre Dincolo de Maci Andreea Ajtai spune:
„Dincolo de maci” – sau cum ajungi să vorbești fără cuvinte, dar cu păpuși, videomapping și emoții. Acest spectacol este despre comunicare și colaborare pe toate fronturile: între actori, păpuși, lumini, regie, scenografie, între „stai așa” și „gata, se joacă!”.
Aici, încrederea e mai importantă decât orice, iar atenția la detalii face diferența dintre „wow” și „oops”. Dacă n-ai mai văzut vreodată o echipă care respiră la unison ca să dea viață tăcerilor... ei bine, „Dincolo de maci” e fix despre asta.
Andreea Ajtai este actriță profesionistă, cu studii de licență și master în Artele Spectacolului – Actorie la Universitatea de Arte din Târgu-Mureș. A jucat în peste 40 de spectacole pentru toate vârstele, de la copii la adulți, colaborând cu instituții precum Teatrul Ariel, Magic Puppet, Reactor, MiniREACTOR și ZBENG Cultural.
Într-o lume fragilă, unde granițele dintre trecut și prezent se topesc, Dincolo de maci devine o reverie luminoasă despre tot ce rămâne, când nimic nu mai e.
concluzii
„Viața interioară a bătrânilor” arată ce se întâmplă când teatrul de animație își asumă un rol pe care îl vedem rar formulat atât de clar pe plan local: acela de instrument de cercetare culturală. Proiectul pornește de la un proces, cu întâlniri cu seniori, discuții, observații. Din această acumulare s-a născut un spectacol care nu își propune să explice bătrânețea, ci să o arate în forma ei fragmentată, simbolică și adesea greu de prins în cuvinte.
Ceea ce diferențiază acest proiect este felul în care echipa a tratat materialul documentar ca pe un partener artistic, nu ca pe un simplu „material sursă”. Atelierele de storytelling au generat un corpus de fragmente biografice și detalii subtile (ritmuri ale vorbirii, gesturi, ezitări) pe care dramaturgia le-a transformat într-o structură poetică non-verbală. Atelierul de păpușerie a funcționat ca o zonă de cercetare aplicată, în care participanții au testat cum memoria, corpul și obiectul pot fi puse în dialog.
„Dincolo de Maci” este rezultatul unui astfel de proces: o lucrare care operează cu simboluri clare (lumina, macul, copacul, ochiul) și le pune în mișcare într-o scenografie stratificată, construită cu atenție la ritm și la nivelurile de percepție. Nu putem vorbi despre un spectacol „emoțional”, în sensul tradițional, ci despre un spectacol care produce emoția prin reflecție. Limbajul non-verbal, combinația dintre păpușă, proiecție și lumini, plus munca de coordonare a celor patru mânuitori, creează un tip de intimitate vizuală. Mânuirea la patru corpuri e, poate, cea mai ambițioasă parte a montării. Are mici sincope, inerente într-un astfel de mecanism, dar momentele în care corpul-personaj respiră coerent sunt memorabile.
Turneul a confirmat că există un interes real din partea publicului adult pentru forme de teatru care tratează teme legate de vârstă fără didacticism, fără nostalgie și fără tentația de a simplifica. Discuțiile de după reprezentații au arătat că spectacolul nu oferă răspunsuri, dar deschide un spațiu de dialog în care publicul își poate confrunta propriile percepții despre îmbătrânire.
„Viața interioară a bătrânilor” nu încearcă să găsească un „adevăr” despre bătrânețe, iar forța sa stă tocmai în refuzul de a formula concluzii definitive. Proiectul arată cum teatrul de animație poate aborda teme dificil de reprezentat, oferind un cadru în care memoria și identitatea pot fi traduse scenic fără să piardă nuanțele de complexitate ale materialului documentar. Rezultatul este un model de lucru relevant pentru proiectele care combină cercetarea socială cu practica teatrală, înre- un proces deschis, în care scena devine spațiu de observație, iar publicul devine partener în interpretarea lumii din jur.
În același timp, „Viața interioară a bătrânilor” ridică ștacheta pentru teatrul de animație adresat adulților în România. O face prin disciplină vizuală, prin refuzul didacticismului și prin atenția acordată raportului dintre temă și formă – un raport în care forma nu decorează subiectul, ci este generată de el. Nu este o montare „completă” în sensul tradițional, dar este una importantă: propune o direcție clară de lucru și un nivel de rigoare care merită urmărite.
Diana Moga - Coordonator proiect
Proiectul „Dincolo de Maci” a fost realizat datorită unei echipe dedicate de profesioniști, fiecare contribuind esențial la crearea unui spectacol unic.
ANA CUCU-POPESCU - dramaturg
FLORIN SUCIU - regizor
MAX ICHIM-ANCHIDIN - Compozitor
RĂZVAN CHENDREAN - Scenograf
ANA CUCU-POPESCU - creator interviuri seniori și facilitator ateliere
FLORIN SUCIU- facilitator atelier păpuși pentru seniori
PAUL POPA- actor
ALINA NEAGOE - actriță
ANDREEA AJTAI - actriță
DRAGOȘ LUPĂU - actor
CĂTĂLIN GRIGORIU - fotograf
WE ARE VIDEOGRAPHERS SRL - videograf
ALEXANDRU BOTE - Light Designer
Design in Motion SRL - designer grafic
DIANA CRIȘAN - artist vizual
Delia Gavilițchi - mediator cultural
ANDREEA AJTAI - mediator cultural (turneu)
DIANA MOGA - coordonator proiect
DENISA CIOCOIU - coordonator artistic și comunicare
ANDREEA AJTAI - coordonator logistică
Spectacolul Dincolo de Maci a fost conceput ca o creație non-verbală, un poem vizual construit prin îmbinarea metaforelor scenice cu tehnicile moderne de video mapping și cu măiestria mânuirii clasice. Pentru atingerea acestui obiectiv, a fost necesară o colaborare strânsă între regie, dramaturgie, scenografie și compoziția muzicală, toate convergând într-o simbioză artistică.
Proiect cultural co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.